Cartea “Spirala tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru social” de Elisabeth Noelle-Neumann este tradusă de Vlad Cucu-Oancea și a apărut la editura comunicare.ro, fiind disponibilă în librării începând cu anul 2004.
În viziunea cercetătoareai, termenul de spirala tăcerii face referire la presiunea pe care indivizii sunt supuși atunci când nu își susțin opiniile în societate, din cauză că ei cred că sunt în minoritate. Aceasta susține că mass-media are un rol decisiv în influențarea opiniei publice. De exemplu, atunci când sunt tratate niște teme care privesc societatea, controversate sau care stârnesc polemici opinia publică va avea tendința să își modeleze crezul în funcție de ceea ce este prezentat în presă, de modul în care aceasta ia atitudine în legătură cu acel subiect.
Teoria denumită de cercetătoare spirala tăcerii are câteva premise pe care se bazează, care sunt evidente și în societatea actuală. În primul rând, indivizii își doresc integrarea într-un colectiv pentru a nu fi izolați. Această teamă pe care o resimt indivizii nu face decât să accelereze spirala tăcerii. Cercetătoarea a întemeiat această premisă pe baza cercetărilor psihologului Solomon Asch. Acesta a demonstrat că indivizii vor ignora argumentele și dovezile clare date de către conștiința lor, aliniindu-se la opinia pe care o are grupul și la presiunea pe care o exercită acesta. În al doilea rând, indivizii care nu sunt conform normelor scrise/ nescrise ale societății sunt marginalizați. În al treilea, rând indivizii cărora le este teamă de izolare verifică din când în când care este tendința pe care o adoptă opinia publică, starea în care se află ea la un moment dat. În al patrulea rând toate încercările indivizilor de a fi conform opiniei publice, afectează modul în care se comportă în societate, dar și modul de gândire pe care îl adoptă. Individul, nu de puține ori, adoptă tăcerea atunci când are ceva de spus împotriva a ceea ce gândește majoritatea, pentru a nu fi dat la o parte și izolat de către aceasta. În ultimul rând, toate acțiunile care îi conduc pe indivizi la ideea de conformism mențin opinia publică.
Mass-media are puterea de a dirija opinia publică într-o anumită direcție, pe care ea a modela-o, și, astfel încât, iau naștere două fenomene, care au fost foarte bine conturate în acest volum. În primul rând este vorba de crearea minorității tăcute, iar în al doilea rând de crearea majorității tăcute.
Minoritatea tăcută reprezintă acele grupuri de indivizi pe care mass-media nu îi influențează, așadar, ei nu se regăsesc în opinia pe care mass-media o impune. Aceștia nu reprezintă un opozant care să afecteze opinia generală a societății. În cel de-al doilea caz, majoritatea este tăcută, adică nu susține activ discursul mediatic, deoarece mass-media susțin ideile unor personalități importante sau lideri și nu al majorității.
În acest volum, Noelle-Neumann a subliniat că există indivizi care nu vor fi reduși la tăceri, delimitându-i ca făcând parte din nucleul dur și avantgarda. Oamenii care fac parte din nucleul-dur sunt cunoscuți și sub denumirea de public activ, iar aceștia nu au teamă de izolare din partea societății și ideile lor sunt orientate, de cele mai multe ori, spre trecut. Indivizii avantgardei sunt intelectualii, artiștii și reformatorii care, întotdeauna, caută și au idei noi. Aceștia sunt orientați spre viitor și, ca și indivizii care fac parte din nucleul dur, consideră că izolarea lor se către societatea este un preț pe care trebuie să îl plătească.
La o ceașcă de cultură 